Să curgă izvorul, să spele poteca,Să piară din minte și vina și frica.Rămâi tu, Noroc, la masa mea mică,Și spune-i tu dorului că nu-mi mai e frică.

Am legat dorul cu ață de stele,Să nu se mai întoarcă prin nopțile grele.Dar norocul e orb și adesea greșește,Ne dă ce nu cerem, iar ce vrem... oprește.

Du-te dorule, te du,Unde vântul nu mai bate,Unde timpul nu mai scoateDin suflet ce am pus eu.Du-te dorule, departe,Peste munți și peste moarte,Lasă-mi inima curată,Să mai poată iubi odată.

Du-te...Peste ape, peste văi,Nu mai căuta ai mei pași, pe vechile căi.Noroc să fie, drum bun să ai. Creative Context